Orientul Mijlociu in timpul Celui de Al Doilea Razboi Mondial

Dupa declansarea celui de Al Doilea Razboi Mondial, Marea Britanie avea doua directii strategice de importanta deosebita: pastrarea coloniei din India si protejarea rezervelor petrolifere din Iran. 

Egiptul a fost transformat in baza militara britanica, la Marea Mediterana. Initial, situatia Orientului Mijlociu, cu Turcia si Iranul neutre, parea sub control, insa intrarea Italiei lui Mussolini in razboi, ca aliat al Germaniei naziste a condus catre un factor beligerant. 

Garnizoanele italiene din Libia si Eritreea, dublate de aviatie au inceput sa atace Egiptul. Britanicii apeleaza la intariri armate de la aliatii australieni, de la cei din Noua Zeeleanda si din Africa de Sud. 

In aprilie 1941, trupele germane cuceresc Creta, iar cele Italiene avanseaza catre orasul egiptean Sid i Barrani amentinand autoritatea britanica din estul Mediteranei. 

In Irak, grupul de nationalisti arabi, condusi de Rushid Ali al- Galiani, sustinator al politicii anti-evreiesti promovate de Berlin, conduce un puci, impunand un guvern faborabil Axei. Insa lovitura de stat nu s-a bucurat de prea mult timp. Britanicii apeleaza la un contingent indian, pe care l-a intarit cu soldati proprii, adusi din Transiordania si reusesc sa restabileasca regimul regentului Nuri al Said, omul Londrei.De atunci, toate guvernele succesive de la Damasc au colaborat cu britanicii. 

Dupa ocuparea Frantei de catre trupele germane, Siria si Libanul au inceput sa fie administrate de guvernul de la Vichy. Britanicii nu puteau permite Axei sa se stabilieasca in Levant, asa ca, impreuna cu trupele Frantei Libere, conduse de generalul De Gaulle, restabilesc situatia. 

Trupele japoneze atacau Malayezia si India, obligandu-i pe britanici sa-si deplaseze trupe din Orientul Apropiat, fapt speculat de abilul maresal, Rommel, care in 1942 avanseaza spre Egipt, insotit de regimentele italiene din Libia si ajunge pana la Alexandria. Fara tancurile necesare si cu trupele istovite in urma bataliilor din desert, mii de soldati britanici au dezertat si s-au ascuns in Delta Nilului. 

Churchill ajunge la Cairo, linisteste conflictele interne dintre regele Farouk si generalii favorabili Axei, intareste guvernul pro britanic, il convinge pe generalul Montgomery sa preia Armata a VIII-a si pe 23 octombrie, savureaza superba victorie de la El Alamain. Trupele lui Rommel se vad nevoite sa se retraga progresiv din Orientul Mijlociu, si mai apoi, din nordul Africii. 

In Iran, situatia anului 1941 se prezenta in felul urmator: nationalistii persani se revoltau impotriva colonialistilor britanici si a invadatorilor sovietici si nutreau speranta ca Germania ii va invinge in Razboi. Sahul Reza devine un sustinator al ambitilor lui Hitler de a-i alunga pe britanici din Orient. Companiile petroliere germane, prezente in Iran, au inceput sa racoleze ofiteri persani favorabili Axei, impreuna cu care au inceput sa saboteze interesele sovieticilor si ale englezilor in regiune. 

Intrarea URSS in Razboi, alaturi de Aliati au fortat SUA si Marea Britanie sa aprovizioneze Armata Rosie cu titeti din campurile petrolifere persane. Nazistii reusisera sa convinga guvernul de la Teheran sa se opuna deciziei Aliatilor si in 1941 armatele sovietice si britanice au invadat simultan Iranul. 

In ianuarie 1942 se incheie  un tratat tripartit care consfintea “integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta politica a Iranului." Dupa restabilirea ordinii, noul sah, Mohamed Reza Pahlavi semneaza acorduri prin care Regatul Unit isi defineste sfera de influenta in centrul si vestul tarii, iar Uniunea Sovietica, primeste trei provincii nordice: Azerbaidjan, Gilan si Mazandaran.