Turcia intre democratia promovata de Uniunea Europeana si visul restauratiei imperiului islamic

Poate, una dintre cele mai mai mari greseli geopolitice este considerarea Turciei ca o extensie vestica a Asiei si nu o tara europeana. 

Putina istorie, ne poate ajuta sa intelegem mai bine ca daca geologic, Turcia este mai degraba orientala, trecutul Imperiu Otoman a fost foarte implicat, timp de cateva secole in modelarea constructiei europene, fiind aliatul unor puternice state si, evident rivalul de temut al altora. 

Diferenta majora si unul dintre motivele pentru care europenii ii considera straini pe turci este apartanenta religioasa. Continentul secularizat, dupa Revolutia franceza ramane in profunzimea sa genetica, crestin (catolic, protestant, reformat si ortodox), pe cand Turcia este o tara islamica, chiar daca statul modern este laic. 

Suspiciunea cea mai complexa a europenilor fata de turci are radacina, tot in istorie. Dupa ce otomanii au zdrobit Constantinopolul crestin ortodox, in 1453 au devenit amenintarea mulsumana cea mai pregnanta pentru intregul continent. Insa, nu toate regatele sau principatele europene i-au vazut pe otomani ca dusmani. Mai ales tarile ortodoxe, au preferat aliante secrete si colaborari fatise cu Imperiul, decat sa se lase striviti de ofensivele catolicilor. 

Putem spune, ca in acel context, ortodocsii s-au adaptat, iar catolicii s-au repliat in fata puterii crescande Istambulului. Influenta otomana s-a intins, de-a lungul secolelor pana dincolo de Budapesta, aproape de Viena si de de Cracovia. In Europa catolica, prin secolul al XV-lea, circula urmatoarea rugaciune: "Apara-ne Doamne, de diavol, de turc si de cometa." Insa nu toate puterile vestice s-au ingrozit de turci. Unii au descoperit mari oportunitati de dezvoltare. Astfel, venetienii au incheiat pacte si tratate comerciale cu musulmanii, iar istoria ne demonstreaza ca aceasta sinergie a functionat perfect. 

Prezenta otomanilor in Europa de Est, desi a durat cateva secole, ramane ca o influenta, mai degraba pozitiva decat catastrofala. Desi erau musulmani, nu au dizolvat Biserica Ortodoxa, nici in Grecia, Tarile Romane, Moldova, Bulgaria, au dezvoltat rute comerciale, dintre care trebuie amintita administrarea Drumului Matasii, care lega Extremul Orient de Europa.

Si Europa a influentat fundamental dezvoltarea Turciei moderne. Imperiul Otoman s-a prabusit catastrofal imediat dupa Primul Razboi Mondial. Un om providential va declansa o revolutie de mentalitate care va schimba esential destinul poporului turc. Kemal Ataturk a luat doua decizii radicale: inlocuirea modelului imperial multinational cu un stat-natiune inspirat de modelul iluminist european si transmutarea fenomenului religios din viata statala, in cea privata. De atunci, incoace Turcia a pasit pe o cale europeana. 

Astazi putem vorbi despre doua Turcii: Istambului si restul tarii. Capitala Constantinopolului, orasul cosmopolitit si europenizat in esenta sa si restul Turciei, unde populatia este conservatoare si musulmana. Dupa preluarea puterii, Ataturk a inceput modernizarea noului stat laic, interpunand Armata intre deciziile politice si reflexul reliogios al populatiei. Astfel, Armata a devenit garantul secularismului si totodata a primit dreptul constitutional sa intervina atunci cand politicienii vulnerabilizeaza principiile de baza ale statului.

Insa, operatiunile oculte, prin care regimul lui Recep Erdogan, le-a intreprins penntru subinarea controlului Armatei in treburile de stat si mai ales pentru reafirmarea valorilor imperiale si islamice, ii fac pe oficialii europeni sa priveasca cu profunda suspiciune  calitatea democratiei in Turcia.

Revenind la Istambul, la acest teritoriu de granita intre Europa crestina si lumea islamica, unde populatia majoritara vede in modelul european, o cale sigura si libera de progres, unde credinta religioasa ramane pe un teritoriu intim, privat, unde democratia , inca mai asigura fiecaruia dupa competenta si valoare individuala. Locuitorii acestui minunat oras isi indreapta privirile si nazuintele catre o cat mai rapida integrare a Turciei in U.E. Restul populatiei, conservatoare si musulmana ramane mult mai preocupata de o renastere a principiilor imperiale decat de o apartenenta europeana laica,imbatranita, consumista si corupta sexual. 

Integrarea Turciei in structurile europene, ramane un vis frumos doar pentru europenistii din Istambul, nici Germania, Olanda, Franta, Spania sau Italia nu vad cu ochi buni intrarea in competitie cu economia emergenta si spectaculoasa a Turciei, nici conservatorii islamisti, care devin din ce in ce mai numerosi in ariile asiatice ale tarii nu cred ca Europa reprezinta factorul de progres, ci dimpotriva reprezinta un model expirat si decadent.

Europa prinsa in menghina intereselor Statelor Unite si ale Rusiei. Asistam la falimentul ideologic al batranului continent?

Spre deosebire de continentul american, geografia Europei predispune mai degraba la separare decat la unitate conceptuala. Daca americanii vietuiesc pe o singura masa de pamant, nediferentiata, unde fluviile se unesc intr-un singur sistem, europenii locuiesc in insule si peninsule despartite, sunt inconjurati de munti ca de niste granite inexpugnabile, iar fluviile si raurile mari, curg pe cont prorpiu, mai degraba despartind teritoriile decat sa le uneasca. 

 

Practic, Europa este cel mai mic, aglomerat si fragmentat continent, numarand 48 de natiuni independente cu o densitate de 112 locuitori pe kilometrul patrat. In istoria ei, Europa s-a definit ca locul unde razboaiele se repeta, practic dupa acelasi tipar. De exemplu, harta continentului din anul 1000 nu se deosebeste aproape de loc de cea din anul 2000. 

Europenii sunt divizati, ontologic, in diferite zone de frontiera, unde se intalnesc si se amesteca natiuni, culturi, traditii si religii. Cele mai semnificative, din punct de vedere geopolitic sunt zonele de demarcatie intre Occident si Rusia, intre Anglia si restul continentului. Mai exista o zona de frontiera intre spatiul germanic si cel francez,care se intinde de la Marea Nordului la Alpi. Balcanii despart Europa Centrala de Turcia, iar spaniolii au muntii Pirinei care o protejeaza de restul Europei. 

Aceste zone de demarcatie din interiorul contintului european, au devenit in Primul si mai ales in al Doilea Razboi Mondial, puncte de presiune care au generat peste 100 de milioane de victime, morti si raniti, in perioada cuprinsa intre 1914-1945. Aceasta catastrofa umanitara si acest faliment al civilizatiei europene a facut ca intrega lume sa fie impartita in doua mari zone de influenta gestionate de catre SUA si Uniunea Sovietica. Razboaiele fierbinti de pe continent au fost transformate intr-un razboi rece purtat intre doua doctrine opozabile: capitalism vs comunism. 

Inaintea Primului Razboi Mondial, Europa conducea lumea, avand colonii care insumau peste 40 de milioane de kilometri patrati. Anglia, Franta, Belgia si Olanda imparteau bucati importante din Africa, Orientul Mijlociu, si Asia. Pana in 1912, toate deciziile importante care influentau politica planetara, erau luate in inima Europei. Insa, peste doi ani acest colos bogat, creativ si puternic care a dominat lumea timp de catvea secole, avea sa se prabuseasca in bezna violentei si a lipsei de ratiune. Europa care nascuse iluminismul, revolutia industriala si care promovase democratia ca cel mai bun model de guvernanta, a demonstrat in 1914 ca poate compromite tot acest zbor progresist, printr-o slabaticie fara precedent, care avea sa creasca halucinant pana la holocaust, in perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial.

Paradoxal, sau nu, tocmai predicatele care facusera din Europa continentul dominant, aveau s-o transforme intr-o ruina fumeganda. In 1945, continentul era ocupat, suveranitatea statelor era suspendata, razboiul transformase toate marile si impunatoarele orase intr-un morman de fiare contorsionate si caramizi. Dezmeticiti, europenii erau socati de ce ajunsera, niste monstri insetati de sange care pierdusera tot, si mai ales increderea in umanitate si divintate. Tocmai valorile care ridicasera Europa la rangul celui mai dezvoltat, prosper, civilizat si tolerant continent, se intorsesera ca un bumerang distrugand totul in calea lor. Exact principiul natiunii si dreptul la autodeterminare nationala, nascut in lojele masoneriei iluministe, s-au transformat in furie si violenta fara precedent impotriva strainilor, si mai ales a evreilor. 

Tehnologiile care trasnformasera lumea intr-un "loc incapator si bun pentru toata lumea", s-au trasnformat peste noapte in industrii ale mortii. codul4 Dupa 1947, Europa a inceput sa se reconstruiasca, cu ajutor din partea Washingtonului, in occident si cu sprijin de la Moscova pentru estici. In 1989, odata cu prabusirea Zidului Berlinului, intreaga lumea avea sa intre intr-o noua dimensiune geopolitica. Institutia nascuta pentru a garanta ca toate grozaviile celor doua razboaie nu se vor mai repeta pe continet, a fost Uniunea Europeana. Filosofia centrala a acestei constructii, elaborata in laboratoarele secrete ale Francmasoneriei a fost infiintarea unei intreprinderi prospere, incat nici o natiune sa nu aiba motive de suspiciune sau teama legata de alte natiuni. Grupul de la Bilderberg a postulat in 1949 ca daca guvernele occidentale pot garanta cetateanului: prosperitate, libertate si siguranta, atunci pacea va fi intotdeauna mai interesanta decat razboiul. 

Astazi, Europa, cel putin statistic este cea mai prolifica economie din lume, PIB-ul colectiv este mai mare decat cel al americanilor, se invecineaza cu Asia, cu Orientul Mijlociu si Africa si este partener strategic in NATO cu Statele Unite si Turcia. Asadar, cel putin teoretic, nu ne aflam intr-un pericol iminent. Dar, stim ca istoria are implacabilul obicei de a se repeta, si daca tinem cont de diferentele economice dintre vest si est, dar mai ales dintre tarile nordice si cele din sudul continentului, realizam ca nu exista o omogenizare a prosperitatii. 

Problematica refugiatilor face ca tot mai multe tari europene sa apeleze din nou la dreptul de autodeterminare nationala, refuzand cotele impuse de imigranti, gestionate de Bruxeles. Daca adunam cele 16 milioane de morti din Primul Razboi Mondial cu cele 55 de milioane produse de cel de Al Doilea Razboi Mondial, rezulta ca in perioada de 31 de ani scursa de la momentul 1914 la cel din 1945, au disparut doar de pe continentul european 71 de milioane de cetateni. 

Nu putem sa neglijam cele 20 de milioane de rusi condamnati la infometare si exterminare de politicile dezastroase ale lui Stalin. Iata cum in trei decenii, umanitatea a pierdut aproximativ 100 de milioane de indivizi. (Am calculat aici si vicitimile Razboiului Civil din Spania, razboaiele Turciei cu Grecia si Armenia.)

Aceasta catastrofa umanitara a insemnat apusul Europei, care nu si-a mai revenit niciodata din socul produs de macel si de holocaust.De atunci incoace, destinul continentului s-a aflat in mainile celor doua puteri opozabile dar sinergetice: SUA si Rusia. Astazi, cand cele doua super puteri militare s-au hotarat sa rupa echilibrul, dupa conflictul din Ucraina, stabilitatea Europei nu mai este o certitudine. De fapt, Ucraina inseamna "la margine"sau "zona de frontiera". 

Daca Uniunea Europeana a fost infiintata pe fundamentul pacii si prosperitatii, inseamna ca orice ameninta acest concept poate redeschide Cutia Pandorei. Oare, cand europenii se vor afla in fata instabilitatii economice si a amenintarilor teroriste, din ce in ce mai intense, vor putea sa-si pastreze cumpatul sau vor deveni, iarasi instrumentele unei catastrofe umanitare?

Confruntarea celor cinci tipare de guvernanta pentru impunerea suprematiei globale

Principiul suveran al oricarei forme de guvernanta ramane: "ordo ab chaos", adica cucerirea si mentinerea ordinii in haos. De aici putem trage concluzia ca in istoria umanitatii si a civilizatiei, a existat intotdeauna un factor coagulator, o autoritate care sa impuna propria ordine, in concordanta cu un sistem ideologic, religios, cultural si politic propriu. 

Astazi, este cel mai simplu de urmarit acest predicat, intrucat tehnologiile comunicatiilor au facut posibila globalizarea. In timp, umanitatea a cunoscut cel putin cinci tipuri de ordine mondiala cu epicentrul in diferite parti de pe planeta: 

Ordinea occidentala, stabilita prin Pacea din Westphalia, care a pus capat Razboiului de 30 de ani (1618-1648). Tratatele au fost parafate la Osnabrück si Münster, protagonistele fiind Imperiul German, Spania, Franţa, Suedia si Olanda. Sistemul westphalic s-a bazat pe: echilibrul puterilor, recunoasterea principiului suveranitatii statelor, divizarea politica si diversitatea religioasa/culturala. 

Ordinea estica, impusa de catre Imperiul Rus, incepand din secolul al XVII-lea, cu principii opozabile ordinii westfalice, afirmand rolul unui unic conducator, o Ortodoxie unificata si un program expansionist in toate direcţiile. 

Ordinea Marelui Imperiu Chinez: bazata pe un sistem de guvernanata multimilenar, care punea suveranul in centrul lumii, ca fiu al Cerului si al Pamantului, singurul capabil sa uneasca nazuintele omenesti cu poruncile divine.

Ordinea semilunii: s-a nascut in secolul al VII-lea si a fost exportata in intreaga lume, prin expansiunea Islamului care impunea autoritatea califatelor in toate teritoriile ocupate cu afirmarea valorilor revelate profetului Mahomed. Acest tip de guvernanta teocratica a fost preluat de catre Imperiul Otoman si transformat in doctrina politico-militara.

Ordinea americana, initiata in Lumea Noua odata cu elaborarea Constitutiei Statelor Unite, care aduce o viziune noua asupra organizarii mondiale, prin promovarea multiculturalismului, democratiei si a tolerantei religioase si etnice, bazata pe o economie libera si consumista. 

Revenind in actualitate, am putea concluziona ca ne aflam cu totii in interiorul unui nou model de ordine mondiala, numit globalism. Din aceasta perspectiva, statele şi granitele nationale nu mai sunt importante. Arhitectii globalizarii afirma ca activitatile puterilor financiare si industriale trebuie sa fie orientate spre transpunerea in practica a proiectului unei singure societati planetare: Lumea ca un sat global! 

Dupa destramarea URSS-ului si dupa intrarea tarilor din Pactul de la Varsovia in zona de influenta a SUA, presedintele George Bush a proclamat, in zorii deceniului 9, instaurarea unei noi ordini mondiale, bazata pe capacitatea modelului american de a se impune cu succes ca un factor ordonator, menit sa intervina ca un corector, oriunde in lume, atunci cand se produce o criza majora. Iata cum vede Henry Kissinger aplicarea globala a filosofiei americane: "Afirmarea caracterului excepţional al Americii trebuie continuata, forţa sa geopolitica fiind indispensabila afirmării valorilor umane. Pentru o ordine internationala veritabila, natiunile, pastrandu-si propriile valori, trebuie sa-şi asume un concept de ordine care transcende perspectiva si idealurile unei singure regiuni sau naţiuni, oricare ar fi aceasta, conceptul propus fiind , o variantă modernizata a sistemului westaflic, ajustata la realităţile contemporane”. 

Ei bine, insa perspectiva americana neoliberala asupra lumii este profund contestata de autoritatea estica a Rusiei, care aspira sa redevina o alta superputere, propunand o noua arhitectura mondiala, bazata pe puterea si suveranitatea Statului-Naţiune si impunerea valorilor traditionale si religioase. Astazi, infruntarea celor doua modeluri ordonatoare se deruleaza ca un joc de sah, in care tabla este intraga lume, iar jucatorii sunt de la Washington si Moscova. 

Ambele tipare de ordine mondiala se confrunta insa cu expansiunea Ordinii Semilunii, promovate cu o violenta extrema de catre adeptii Statului Islamic. Insa, perspectiva istorica ne demonstreaza ca nicio creatie lumeasca nu a dainuit in afara valorilor spirituale, omenirea fiind nevoita sa convietuiasca in continuare incastrata conceptului: unitate in diversitate. Asadar, doar o unitate spirituala ar putea transcede constructia efemera a arhitecturii politice, insa acest lucru pare imposibil de realizat, intrucat exista profunde diferente de abordare religioasa a Unicului Dumnezeu!

Europa: un colos pe nisipuri miscatoare. Perspective tulburatoare asupra viitorului batranului continent

Una dintre cele mai prospere si linistite perioade istorice a Europei este cea cuprinsa intre 1945-1991, dar asta nu datorita europenilor ci paradigmei impuse de Razboiul Rece ai caror arhitecti au fost SUA si Uniunea Sovietica. Micul continent, fragmentat in state-natiuni, cu fundamente teologice, ideologice si economice atat de diferite, a reusit, totusi in perioada 1991-2008 sa asimileze armonios fostele tari europene aflate sub influenta Kremlinului, sa impuna democratia si economia libera si sa creeze o platforma de guvernanta comuna bazata pe sinergia dintre prosperitate, libertate si siguranta. 

Incepand cu anul 2008, situatia relaxata a Uniunii Europene a inceput sa capete nuante sumbre. Germania joca de una singura in nordul si centrul continentului, Rusia emite pretentii teritoriale si isi afirma cu aplomb doctrina euro-asiatica, tarile din sud se confrunta cu lipsa de calitate a economiei, iar fostele state socialiste sunt sufocate de coruptie si ineficienta. Europa si-a pierdut statutul de lider mondial, dar a ramas o putere comerciala, economica si tehnologica care rezista in competitia unor adevarate mari puteri cum ar fi SUA, Rusia si China cu singura conditie de a-si pastra siguranta si securitatea. 

Iata cum descrie situatia Europei, George Friedman, reputatul specialist american in geopolitica: "Batranul continent traieste intr-o lume plina de lupi. Unii stau deja la panda. Altii isi fac aparitia. Tari individuale, ca Germania, Anglia, Franta, pot juca din punct de vedere economic in aceeasi liga cu marile puteri mondiale, din pacate toate celelalte tari din Europa sunt dependente militar, financiar si politic de Washington si Bruxeles." 

Cea mai complexa situatie in care se afla Europa astazi, este conflictul din Ucraina. Aceasta tara conteaza enorm pentru Rusia, dar este foarte importanta si pentru europeni, care au si ei nevoie de o zona tampon cu Rusia, pe care s-o controleze. Tinand cont de trecutul istoric, Polonia, Tarile Baltice, Romania si Finlanda sunt ingrijorate de expansiunea Rusie catre vest si se intreaba ingrijorate, daca dupa anexarea Crimeei, nu urmeaza cumva refacerea zonelor de influenta ale URSS. 

Deja Ungaria, Slovacia si Grecia se apropie periculos de politicile lui Vladimir Putin, detasandu-se de directiile politice ale UE si NATO. Rusia este a opta putere economica a lumii si de gazul ei, depind majoritatea tarilor din centrul continentului european. Moscova joaca hard in Europa, finantand partide extremiste si anti europeniste, are divizii de trolli care populeaza internetul cu o foarte abila propaganda si deruleaza diferite forme de razboi hibrid la granita Uniunii Eurpene. 

Statele direct amenintate de expansiunea rusa, nu au din pacate capacitati tehnologice si militare proprii, depinzand aproape in totalitate de Statele Unite, Marea Britanie si Turcia, din punct de vedere militar si de Germania, din punct de vedere economic. Germania este a patra economie mondiala si evident cea mai mare din Europa. Este si al treilea exportator al lumii si se afla in topul tarilor avansate tehnologic. 

Daca suntem realisti, intelegem ca proiectul Uniunii Europene este departe de a fi perfect. Fantezia strategilor oculti ai modelului de guvernanta s-a dovedit prea romantica in raport cu realitatea. Adevarul este ca sunt de fapt, patru Europe care incearca sa convietuiasca dar nu au cum sa fie egale intre ele, nici ca influenta si nici ca putere decizionala. Avem, pe deoparte statele germanice (Germania, Elvetia si Austria) asociate cu tarile nordice (Olanda, Norvegia, Suedia si Danemarca), statele mediteraneene (Spania, Italia, Franta, Croatia, Grecia), apoi statele din teritoriul de frontiera (Bulgaria, Romania, Polonia, Tarile Baltice si Finlanda, iar un statut aparte il are Marea Britanie, despartita de continent de Oceanul Atlantic si de lira sterlina. 

Exista urmatoarele puncte de presiune care tulbura linistea europenilor: Expansiunea Rusie si tensiunile create de serviciile secrete de la Moscova in fostele state care s-au aflat in zona ei de influenta. Somajul masiv din tarile mediteraneene. Coruptia si ineficienta economica a unor tari precum Grecia, Romania si Bulgaria. 

Diagnosticul pe care George Friedman il pune Batranului Continent este foarte aspru, dar corect: "Pana la urma, problema Europei este aceeasi problema care a bantuit-o in cel mai important moment al sau, Iluminismul. Este spiritul faustian, dorinta de a avea totul chiar cu pretul sufletului. Astazi, dorinta este sa aiba totul fara nici un cost. Europenii vor pace si prosperitate permanente. Vor sa fie un singur popor, dar nu si sa impartaseasca soarta celorlalti.Vor ca fiecare sa-si vorbeasca propria limba, dar sa se inteleaga ca si cum ar vorbi o singura limba. Vor triumful, dar nu vor sa riste. Vor sa fie pe deplin in siguranta, dar nu vor sa se apere. Vor sa fie perfect liberi, dar sa depinda economic si militar de altii."

Modelului rusesc de dominare al lumii, Romania si Polonia au devenit tintele speciale ale regimului Putin.

Modelul rusesc de dominare a lumii 

Principalul predicat al politicii externe rusesti este exportul de instabilitate, nesiguranta si neincredere, mai ales incepand din 1999, anul in care Vladimir Putin se aseaza in jiltul puterii de la Kremlin. Modelul este vechi, sa ne reamintim actiunile subversive ale Imperiului Tarist impotriva aliantei polono-lituaniane din secolele XVII-XVIII, destabilizarea Imperiilor Otoman si Habsburgic pentru a controla Balcanii, de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX si mai ales, complotul alaturi de Germania Hitlerista, pentru impartirea Europei, concretizat in celebrul acord Ribentorpp-Molotov. 

In anii dominatiei oligarhiei lui Putin, Rusia a initiat destabilizarea Georgiei (2008), a atacat Ucraina, acum alimenteaza conflictele din Siria sustinand un regim criminal si ilegitim si ameninta tarile Baltice. Majoritatea analizelor expertilor in geopolitica promovata de Federatia Rusa considera ca aproximativ 80 % din elita politica de la Kremlin provine din fostele KGB si GRU, insusi Putin, fiind colonel KGB in era sovietica. 

Conform specialistilor, dintre care o citez pe Olga Krishtanovskaya, Rusia exporta in intreaga lume, patru “resurse”: gaz, petrol, coruptie si instabilitate. Banii ajunsi in bancile prietenilor lui Putin si care alimenteaza o parte din bugetul rusesc, sunt folositi pe trei directii principale: armament si tehnologie, sprijinirea partidelor si vectorilor de opinie extremisti si coruperea clasei politice. Urmand neintrerupt visul tarului Petru cel Mare, enuntat in celebru-i Testament, artizanii puterii de la Kremlin au reusit sa diverteze Ucraina de pe traseul european, au “confiscat”politica interna a Republicii Moldova, au finantat partidele extremiste din Europa, care au reusit sa obtina procente din ce in ce mai mari in increderea populatiei, au provocat valuri de refugiati din Siria catre Europa, provoaca sistematic statele vecine, Norvegia, Suedia si mai ales Tarile Baltice, duc un adevarat razboi propagandistic in Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia si Romania. 

Un alt obiectiv major al Rusiei este mentinerea controlului bazelor militare din Latakia si Tartus din Siria si alimentarea conflictelor din Orientul Mijlociu, menite sa consume resursele NATO si ale UE si sa evite modificarea pretului petrolului, care este baza bugetului rusesc. 

Metoda si propunerea Rusiei pentru a Noua Ordine Mondiala  

Ca filosofie politica si ideologica, Rusia se bazeaza pe conflictul dialectic dintre Traditie (conservata la Rasarit) si Modernitate (promovata in Occident). 

Artizanii noii gandiri simbolice de la Kremlin doresc sa sintetizeze partile bune din socialism comunism si nazism propunand o noua Cale, un nou Model. Doctrina se naste in jurul concluziei ca in Razboiul impotriva Capitalismului (vazut ca o veche ordine mondiala construita pe valori nedrepte din punct de vedere social), atat comunismul, fascismul cat si socialismul au esuat. Rusia se viseaza, inca de pe vremea lui Petru cel Mare, ca fiind o a treia Roma, un Centru mondial de promovare al progresului, un laborator stiintific de guvernare planetara.

Si, intrucat Rusia a participat direct sau indirect la constructia comunismului si socialismului, declansand inca din 1917 Razboiul impotriva Liberalismului, are toate datele si premisele de a construi un nou Plan, ca o sinteza a celor vechi de care pomeneam mai devreme. Arhitectii noii gandiri simbolice, personificati in ideologul Kremlinului, Alexandr Dughin, pretind ca modelul comunist ar putea redeveni operational, daca se elimina din el dogmele gresite: ateismul, materialismul si cosmopolitismul, caci el s-a bazat si pe doctrine progresiste ca solidaritatea si justitia sociala. Din fascism si nazism, daca dispar rasismul, xenofobia si sovinismul, rusii vor sa pastreze nationalismul, conservatorismul si disciplina. 

Astfel, mixand predicatele pozitive, se naste o noua Cale, premergatoare unei Noi Ordini Mondiale. Dughin o defineste ca Euroasiatism, un proiect ideologic bazat pe valorile traditionale si conservatorism, pe religia crestin ortodoxa, un model patriarhal care se opune Euroatlantismului, centrul de propagare al liberalismului decadent. Rusia doreste multiculturalism si autodeterminare nationala pe care o opune globalismului american care propune uniformizarea de gandire si promovarea unica a propriilor valori. 

Regimul lui Vladimir Putin, un nostalgic declarat al URSS-ului, propune lumii intregi un nou pattern menit sa aseze in plan simbolic, militar, economic si social o alta Ordine Mondiala, un fel de comunism si nazism cu fata umana, un rival tenace al liberalismului american bazat pe decadenta, moravuri corupte si materialism agnostic. Iata cum isi descrie Dughin planul: . „Toti care au o analiza negativa asupra globalizarii, a occidentalizarii și postmodernizarii ar trebui sa isi coordoneze eforturile pentru crearea unei strategii de rezistenta in fata raului omniprezent. Imperiul american trebuie distrus! Scopul meu este sa recrutez soldati pentru lupta impotriva Occidentului si instaurarea imperiului eurasiatic universal!” 

Obiectivele Kremlinului in Europa 

Putin si-a propus sa speculeze la maxim antiamericanismul din ce in ce mai crescut din Europa. Astfel, propaganda mediatica si agentii de influenta aflati in majoritatea guvernelor din UE, mai ales a celor din Est, au reusit sa puna in discutie teza daca europenii ar trebui sa-si construiasca o armata independenta de cea a SUA, adica o reconfigurare a NATO. 

Realizam cu totii, ca aceasta manevra favorizeaza planurile de expansiune ale Moscovei. Vladimir Putin, chiar a afirmat intr-o emisiune televizata ca: „granitele Federatiei Ruse nu se opresc nicaieri”. 

Alt obiectiv aflat in derulare este cresterea partidelor extremiste care se definesc ca fiind eurosceptice si anti NATO. Fostele state din Pactul de la Varsovia, controlate de Moscova pe toata durata Razboiului Rece, ocupa un capitol aparte in planul expansionist rusesc. 

De aceea razboiul propagandistic si manipularea mediatica sunt armele ofensive cele mai de temut. Bazandu-se pe nemultumirea populara fata de o clasa politica mediocra, corupta si nerealista, agentii de influenta ai Kremlinului alimenteaza curentele revansarde, ultranationaliste fixand ca tinta: liberalismul decadent, dezumanizat si captiv intereselor bancilor si multinationalelor. Propaganda ruseasca a avut succes in Ungaria, Cehia, Slovacia si Bulgaria, unde alegerile au fost castigate de politicieni fideli planului rusesc. Astazi tintele predilecte ale Moscovei sunt Romania si Polonia, tarile care gazduiesc Scutul de la Deveselu. 

Fragilitatea acordului strategic dintre Romania si SUA. De ce nu a functionat pana acum cu adevarat axa: Bucuresti-Londra-Washington?

Asezarea lui Trump pe fotoliul de la Casa Alba coincide si cu un suflu nou in politica externa a SUA. Mesajele sale privind contributivitatea tarilor membre NATO la programul de Aparare si mai ales nemultumirea sa cu privire la efortul financiar extraordinar al armatei americane de a sustine si apara principiile democratiei occidentale, ar trebui sa ne preocupe pe toti. 

Politicienii europeni sunt nevoiti sa reflecteze mai profund asupra ideii ca administratia lui Trump nu doreste sa riste banii sau vietile soldatilor americani pentru a proteja lozinci populiste sau institutii abstracte, ci doar pe aceia care se comporta ca aliati autentici, angajati atat economic cat si militar in paradigma modelului de Noua Ordine Mondiala propus in laboratoarele de la Washington (democratie, institutii puternice, coruptie controlata, opinine publica libera si o clasa politica arondata intereselor occidentale. 

Iata, pe scurt care au fost investitiile americane in lume, in anul 2015: In Marea Britanie, 600 de miliarde de dolari In Germania si Japonia 108 miliarde de dolari In Coreea de Sud, 34 de miliarde de dolari In Italia, 23 miliarde de dolari In Polonia, 11 miliarde de dolari In Rusia, 9,3 miliarde de dolari In Turcia, 3,4 miliarde de dolari In Ungaria, 6,4 miliarde de dolari In Cehia, 2,8 miliarde de dolari In Romania, 2,6 miliarde de dolari. 

Asadar, observam limpede, ca nivelul investitiilor si a cifrelor de afaceri americane in Romania se afla pe ultimul loc din lista partenerilor strategici. In 2015, SUA a exportat in Romania marfuri in valoare de 0,75 miliarde de dolari si au importat in valoare de 2,15 miliarde de dolari, in timp ce in Germania au exportat de 50 de milarde, importand de 125 miliarde de dolari… Sansa de a lega Romania de puternica economie americana a fost ratata de guvernarea Nastase, din 2003-2004, cand am primit propunerea de a privatiza compania PETROM catre Occidental Petroleum, care ocupa locul 5 in SUA. 

A fost primul moment major din istoria bilaterala cand administratia americana si-a deschis portile unor investitii pe termen mediu si lung in economia romaneasca. La cabinetul lui Nastase din Palatul Victoria au baut atunci cafele, Sam Bodman, secretarul Comertului insotit de reprezentati ai unor importante fonduri de investitii, printre care si presedintele OPIC (Overseas Private Investment Corporation- fondul de investitii al guvernului federal pentru sprijinirea investitiilor in strainatate).

Insa, intrucat regimul politic din aceea perioada, condus de tandemul Iliescu-Nastase, raspundea indirect comandamentelor de la Moscova, iar Romania nu fusese inca primita de facto ca partener strategic al SUA in Europa si NATO, sansa construirii unor tronsoane financiare cu americanii a fost naruita metodic si, evident impotriva interesului national. 

Sa ne reamintim etapele care au condus la naruirea proiectului romano-american. Desi licitatia privind alegerea consultantului pentru privatizarea PETROM a fost castigata de celebra Bank of America, Ministerul Industriilor de la noi a descalificat oferta, considerata neserioasa, indreptandu-se spre Credit Suisse First Boston coordonata de Stamen Stancev, acuzat ulterior de spionaj in favoarea Federatiei Ruse, care a introdus in ecuatia privatizarii PETROM, compania austriaca OMV, care la vremea respectiva era mai mica si mult mai neexeprimentata decat intreprinderea romaneasca. 

Un alt scandal, care a dinamitat practic, o buna relationare economica cu SUA, a fost afacerea Bechtel, initiata tot pe timpul lui Adrian Nastase, in iulie 2004, cu o investitie initiala de 3 miliarde de dolari ce trebuia sa aiba ca finalitate darea in folosinta a unei retele de autostrazi care sa lege principalele orase ale Romaniei de vestul Europei. Succesiunea de subcontractori care sa finalizeze lucrarile a facut ca proeictul sa ramana pe hartie, desi banii au fost cheltuiti! Poate, singura afacere sustenabila, incheiata intre cele doua parti, a fost preluarea fabricii de autoturisme de la Craiova de catre Ford. 

Astfel, ajungem in 2016 si daca operam pe o analiza corecta putem identifica trei vulnerabilitati majore pe agenda bilaterala: Statul roman se afla intr-un conflict deschis cu SUA privind investitia de cateva miliarde de dolari pentru reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda. Americanii destin managementul Fondului Proprietate prin compania Templeton, iar guvernantii din cabinetul Ponta au preferat sa invite la licitatie o companie din China. 

Americanii au acuzat atunci administratia de la Bucuresti ca desi vrea sa fie aparata de echipamentele, tehnologia si trupele americane se hazardeaza in proiecte megalomanice cu companiile statului chinez. Romania a scos in 2016 la licitatie modernizarea si echiparea celor doua fregate de razboi pe care le mai detine, dupa ce Basescu a lichidat intreaga flota a tarii, pe vremea cand era ministru al transporturilor. Initial, castigatoare a fost o companie mixta turco-romana care avea in oferta tehnica de razboi americana Raytheon. 

In mod bizar si absolut de neinteles, statul roman nu atribuie lucrarile consortiului castigator ci anunta brusc un nou jucator care primeste contractul, Damen-Thales, un grup franco-olandez. Fix in aceeasi perioada, guvernul de la Bucuresti prefera sa initieze o linie de productie pentru elicopeterele Puma, unei firme franco-romane, in defavoarea elicopterelor Viper produse de Bell Elicopter, si acceptate de catre armata americana. 

Un punct critic care tulbura armonia acordurilor bilaterale romano-americane este pasivitatea decidentilor politici de la Bucuresti de a aproba proiectul comun de realizare a unei masini de lupta blindate 8 X 8, care ar fi intrat, atat in dotarea Armatei Romane, cat si a NATO. Ei bine, romanii ii refuza pe americani, incredintand acest proiect firmei germane Rheinmetall. 

Pai daca noi ne-am decis sa modernizam reactoarele de la Cernavoda cu chinezii, fregatele cu olandezii si francezii, iar blindatele cu nemtii, despre ce investitii strategice sa mai vorbim cu americanii? Ca un parteneriat sa aiba consistenta este necesara aducerea investitiilor majore, redinamizarea comertului si dotarea armatei in conformitate cu realitatile geopolitice.Probabil viziunea administratiei Trump asupra lumii, ii va convinge si pe politicienii de la Bucuresti sa iasa din „jocul la dublu” care a definit viata noastra politica in cei 26 de ani…si sa-si asume, in interes national intarirea economiei, coroborata cu lupta impotriva coruptiei si pentru intarirea statului de drept!

Neoliberalismul american vs Traditionalismul rusesc. Cine va castiga razboiul propagandistic?

,,Nu ştim incotro ne indreptam. Ştim numai ca istoria ne-a adus in acest punct…”, sublinia in minunata-i carte, Secolul extremelor, istoricul britanic Eric Hobsbawm si tocmai de la aceasta idee sa pornim catre descifrarea codurilor si simbolurilor Noii Ordini Mondiale.

Dupa prabusirea URSS, umanitatea s-a transformat intr-o lumea unipolara si timp de un sfert de secol, SUA si-au insusit rolul de jandarm planetar si de furnizor unic al filosofiei politice ca si Ordinea Americana, initiata in ,,Lumea Noua”, odată cu fondarea Statelor Unite, cu o viziune noua asupra organizarii lumii, avand la baza instaurarea pacii prin raspandirea si sustinerea principiilor democratiei. hqdefault Impotriva unipolaritatii s-a pronuntat vehement, presedintele Federatiei Ruse, Vladimir Putin, pe 10 februarie 2007, la Munchen, in cadrul Conferintei Mondiale Pentru Politica Securitatii: „Ce este aşadar o lume unipolara? (…) Un centru de putere unic, un centru de forta unic si un centru unic de decizie. Este o lume cu un singur stapan, cu un suveran unic. Si este, in definitiv, nociva (…). Bineinteles, nu are nimic de-a face cu democratia, caci democratia este, cum stie fiecare, puterea majoritatii (…). Cred ca modelul unipolar nu este doar inadmisibil pentru lumea contemporana – el este pur si simplu imposibil. Nu doar pentru ca in lumea contemporana o conducere unica n-ar avea resurse politico-militare si economice suficiente, ci pentru ca, mai presus de orice, acest model nu poate functiona, din moment ce nu este fundamentat, si nu poate fi, pe baza morala şi etica a civilizatiei contemporane”. 

Putin este promotorul unui alt tipar de Ordine Mondiala, bazat pe istoricul moment in care lumea a cunoscut Ordinea Estica – stabilita in cadrul Imperiului Rus, incepând din secolul al XVII-lea, cu principii contrare ordinii westfalice, afirmand rolul unui unic conducator, o Ortodoxie unificata si un program expansionist in toate directiile. Referindu-se la autoritatea Statelor Unite, analistii americani, specializati in relatii internationale, afirma ca tara lor trebuie sa fie o putere care sa aduca echilibrul in Eurasia si sa ramana o putere unificatoare in America de Nord si Europa. Insa, economistul american Jhon Kenneth Galbraith pare sa acorde credit si punctului de vedere rusesc care critica dur neoliberalismul consumist, globalizarea si pierderea identitatii popoarelor, coordonate de la Washington: ,,Mai presus de orice, trebuie sa renuntam la tot felul de iluzii. Experimentul neoliberal a esuat. Si a esuat nu datorita unor intamplari imprevizibile, ci pentru ca era esential si intrinsec imperfect.”  

Dar, noi stim ca „istoria ne învata ca umanitatea a fost si este marcata de infruntarea popoarelor mari si mici – pasnica sau razboinica -, de faptul ca nu dragostea si morala stau la temeiul existentei istorice, ci interesele” cum observa foarte bine, istoricul dan Berindei. Sa rezumam pe scurt contextul in care ne aflam acum: Dupa un sfert de secol de lume unipolara influentata global de SUA, Federatia Rusa a reusit sa aseze ca tema majora de interes planetar revenirea la echilibrul bipolar, opunand modelului desemnat de expresia pax americana, care promoveaza valorile democratiei de tip liberal, afirmarea hotarata a drepturilor si libertatilor civice si sustine dezvolatrea societatii avand ca motor economia de piata, un alt model. 

Ideologii Federatiei Ruse critica dur liberalismul extrem, ca sfidare a moralei societatii si familiei, consumul exagerat si promovarea unor produse din ce in ce mai artificiale si nocive cetatenilor si globalizarea care sterge identitatea culturala, traditionala si religioasa a popoarelor. In urma prabusirii regimurilor comuniste din Estul Europei, in 1989, preşedintele Statelor Unite, George Bush, a proclamat ,,o nouă ordine mondiala”, iar puterea americana s-a transformeat in factor ordonator oriunde in lume unde se produce o criza. 

Odata cu accentuarea conflictului din Siria, a reintrat in jocul bipolaritatii si Federatia Rusa, care se doreste sa devina al doilea factor ordonator palnetar, prin planul Euroasiatic. Deci, ne aflam cu totii, ca simpli spectatori la confrunatrea paradigmei neoliberale americane asupra lumii cu modelul de autoritate estica gandit la Moscova pe bazele Statului-Natiune, conservarea valorilor traditionale si promovarea multiculturalismului in defavoarea globalismului. 

Dar, sa revenim la ideea lui Hobsbawm, de la inceputul articolului. Istoria are un mecanism superior capacitatii umane de predictie, prin urmare putem conchide ca nimeni nu va sti cum va arata lumea peste cateva decenii, in conditiile conflictului de management ruso-american. Insa, tot istoria ne invata ca nici o inventie omeneasca nu poate dainui, in afara valorilor spirituale si ca morala, etica si solidaritea sociala sunt singurele elemente de stabilitate.

Tensiuni ingrijoratoare in relatia NATO-Rusia

Pentru a putea implementa si sustine planurile expansioniste care sa readuca Federatia Rusa, in pozitia de forta pe care a ocupat-o URSS, in timpul Razboiului Rece, Kremlinul este obligat sa deruleze doua tipuri de razboi propagandistic, unul in lume si altul in interiorul propriilor granite. Astfel, un imens aparat de manipulare, dezinformare, alimentat de mii de troli si gazduit de multe site-uri se asigura de circulatia si implementarea predicatelor hotarate in secret, la Moscova.

Majoritatea expertilor rusi in securitate nationala sustin ca principala lor problema este amenitarea externa a SUA, care prin intermediul NATO doreste sa patrunda in "spatiul vital al poporului rus". Americanii sunt priviti ca un jucator din arena internationala, care urmarind agenda propriilor interese economice si militare, prin impunerea superioritatii tehnologice, vor sa-si securizeze rolul unic de ordonator planetar si ca urmare promoveaza globalizarea modelului neoliberal. 

Zilnic, apar in presa rusa, articole si studii prin care expertii avertizeaza ca un atac NATO la frontierele Rusiei este iminent, indiferent de cine se afla in biroul oval de la Casa Alba. Invocand un capitol din cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand Germania hitlerista a invadat teritoriul URSS prin Operatiunea Barbarosa, decidentii la Kremlin, propaga in mass media rusa scenariul prin care armatele NATO doresc sa penetreze Federatia Rusa. 

Neincerederea rusilor in Occident incepe, sustin autorii tezei Razboiului NATO-Rusia, dupa ce Aliatii sub comanda Marii Britanii i-au permis lui Hitler sa-si trimita Armata de Nord spre Leningrad, cucerind Tarile Baltice, Armata de Centru sa atace Brestul si Minskul, anexand parti din Polonia, iar Armata de Sud sa ajunga pana la Stalingrad, trecand prin Ucraina. 

Pentru analistii rusi, situatia declansata de Operatiunea Barbarosa se repeta si in zilele noastre, "rusii au fost intotdeauna, sunt si vor fi pe cont propriu. Occidentul ne-a trimis comunismul prin masonii iluministi, Marx, Engels si prin agentul secret german Lenin, pentru a elimina influenta crestin-ortodoxa din planul de guvernanta al lumii. Nu putem avea incredere in cei care doresc nimicirea centrului de progres, cultura si traditie care a preluat mostenirea bizantina, ridicand-o la inaltimea unui program evolutiv mondial", scrie Leonid Savin, editorul sef al Katehon Analytical Center, in Pravda.ru. 

El isi continua analiza incercand sa demonstreze opiniei publice rusesti ca NATO are o activitate intensa la frontierele Federatiei, sporindu-si fortele de atac din Tarile Baltice si Scandinavia: "In afara trupelor din Estonia, Lituania si Letonia, organizatia nord-atlantica a reusit sa recruteze Suedia si Finlanda intr-un scenariu care are ca finalitate invadarea Rusiei!" 

O alta marota prin care oficialii de la Kremlin tin in priza populatia Federatiei Ruse, speculandu-i temerile si angoasele istorice, sunt scuturile antiracheta care au componente in Romania si Polonia si care, in interpretarea expertilor militari rusi au destinatie ofensiva si nu defensiva cum pretinde SUA, conducatoarea trupelor NATO. "Cu o Ucraina divizata, nu mai exista nici o zona tampon intre Rusia si NATO. Occidentalii se pregatesc de razboi, si daca nu va fi o invazie iminenta, tot va fi o blocada militara si economica care contravine intereselor noastre", sustine generalul Leonid Ivashov, presedintele Centrului International de Analiza Geopolitica in novostivl.ru 

Potrivit analizei sale, NATO si-a marit prezenta in Europa de Est de 13 ori, doar in 2015: "dacă datele despre balanta puterii dintre Rusia și NATO din zona de Vest ar fi analizata, precum și rata activitatii militare, scara in care echipamentul de lupta se dezvolta, se poate spune ca se pregateste un razboi intre aceste două forțe." Este destul de clar, cum isi pregateste Rusia populatia pentru a accepta o serie de decizii cu impact militar. Prin acest tip de propaganda care a inundat mass media, administratia Putin cauta sustinerea poporului rus si mai ales sa camufleze directivele antidemocratice prin care sunt lichidati toti opozantii regimului. 

Cultivand asiduu teama de Vest si personificand raul in politica SUA, artizanii de la Kremlin ascund ororiile comise in Ucraina prin anexarea Crimeei si crimele odioase savarsite in sustinerea regimului Al Assad din Siria. nb Putin si-a naucit populația prin tot felul de materiale de propaganda si mai ales prin exercitii militare de mare anvergura, cu scopul precis de a convinge ca Rusia se ingrijeste de popor in cazul unui razboi, refacand toate adaposturile, depozitand hrana, furnizand masti de gaze si provizii. 

Evident ca aceste experimente au inceput sa-i sperie pe cetateni. Presa rusa nu pomeneste nimic in schimb despre operatiunile brutale din Siria, despre razboiul propagandistic declansat in Europa,despre finantarea refugiatilor din Orient si mai ales despre blocarea ONU, din al carui Consiliu de Securitate, face parte si Federatia Rusa, fata de rezolutiile care sanctioneaza crimele de razboi. "Natiunile Unite nu sunt capabile sa mai gestioneze vreun conflict. ONU nu-si mai are rost astazi", a sustinut Serghei Lavrov, ministrul de externe rus, in fata Dumei de Stat, la inceputul acestui an.

Romania in Razboiul Propagandistic declansat de Rusia

Dupa prabusirea URSS si mai ales dupa transformarea puterii centralizate de la Moscova, intr-o reala oligarhie, materia prima de export a Rusiei, in lume, a fost coruptia. Astfel, de la administrarea resurselor naturale, la politica fiscala, navigand prin sistemul bancar pana la controlul informatiei in mass media, totul trece prin mainile asociatiilor noului Tar, Vladimir Putin.

Faptul ca sistemul de la Kremlin, investeste sume fabuloase atat in manipularea propriului popor, cat si a opiniei publice mondiale, a devenit notoriu si o reala preocupare a serviciilor secrete ale tarilor UE si NATO. De exemplu, Televiziunea nationala rusa este axata pe dezvoltarea cultului presonalitatii liderului Putin, presa si online-ul, sustinuta de divizii de troli care au misiunea sa ocupe spatiul comentariilor, propaga global ura impotriva Vestului, demonizarea Americii si defaimarea valorilor occidentale. 

In mod ciudat, dar lesne de inteles pentru cei care au studiat istoria si evolutia puterii in Rusia, desi intreg aparatul de propaganda sustine valorile traditionale, crestinismul si suveranitatea statelor, administratia de la Kremlin sustine state totalitare si profund anticrestine, precum Coreea de Nord, China, Iranul si un regim acuzat de crime impotriva umanitatii, ca cel sirian. Desi, in mod oficial, Putin se prezinta ca singurul aparator al Traditiei in fata ofensivei consumisului neoliberal, generator de coruptie morala si sociala, Moscova sustine revolutia neo-marxista promotoarea comunitatilor LGBD. 

Demersul propagandistic de rebranduire a Rusiei, paleste in fata unor evidente de netagaduit. In realitate, poporul rus inca nu are acces la istoria recenta, nu s-a transat problema bolsevismului si a comunismului, responsabile pentru moartea a catorva zeci de milioane de victime, martirii si sfintii inchisorilor nu apar in manualele de istorie.

 (Alexandr Dughin) 

Discursul politicienilor rusi de astazi, nu se deosebeste deloc de tiradele acuzatoare ale comisarilor sovietici. Tema favorita in audienta interna este axata pe acuzatiile de fascism ale opozantilor regimului Putin, pe inocularea spaimei fata de straini, pe radicalizarea miscarilor anti semite, xenofobe si rasiste si mai ales pe cultivarea valorilor imperiale promovate inca de pe timpul lui Petru cel Mare, care sustin ca granitele Rusiei sunt intotdeauna relative. Mai mult decat atat, Putin sustine ca sinistrul acord Riebentropp- Molotov, care a sfasiat Europa intre nazisti si comunisti este „o optiune pentru pace”, iar ideologul regimului, Alexandr Dughin, proorocul Kremlinului, care a sintetizat comunismul, nazismul si socialismul intr-o noua dogma, pe care a numit-o Euroasiatism, sustine nici mai mult nici mai putin: „cine vrea sa lupte impotriva Noii Ordini Mondiale, promovate de oculta occidentala, sa ia o cagula, sa iasa in strada si sa ucida cel putin un yankeu. Oamenii nostri nu isi pierd timpul pe la intalniri sau baricade, ci participa la razboaie adevarate, ca in Transnistria, Siria. Noi suntem creatorii si producatorii, arhitectii si contractorii viitorului”.

 (Dmitri Kiseliov) 

Un alt propagandist al Kremlinului, Dmitri Kiseliov, a afirmat intr-o emisiune de televiziune ca : „Rusia este singura tara din lume care poate transforma SUA in particole radioactive”. Conform analistilor CIA, pentru spatiul ex-sovietic, intentia de astazi a propagandei ruse este instaurarea unei pseudo-realitati, intesata de teorii ale conspiratiei, care sa promoveze o imagine apocaliptica, in care Occidentul este noua Sodoma si Gomora, iar noul Israel este Rusia, singura tara care este pastratoarea adevaratei Traditii. Scopul final este instaurarea celei de a Treia Roma, un imperiu Euroasiatic, promotorul unei Noi Ordini Mondiale. 

Metodele de protectie impotriva ofensivei Kremlinului asupra lumii sunt: expunerea dezinformarii, a retelelor de coruptie, campanii de informare a publicului, investigarea off-shore-urilor, stabilirea unor criterii de integritate si publicarea surselor de finantare, dezbaterea unor teme care tin de siguranta nationala, pierderea traditiilor si a specificului national, atacul asupra Bisericii Ortodoxe si promovarea in mass media a coruperii moravurilor societatii si informarea publicului cu privire la dinamica geopolitica subliniind vulnerabilitatile politice, economice si sociale.