Fragilitatea acordului strategic dintre Romania si SUA. De ce nu a functionat pana acum cu adevarat axa: Bucuresti-Londra-Washington?

Asezarea lui Trump pe fotoliul de la Casa Alba coincide si cu un suflu nou in politica externa a SUA. Mesajele sale privind contributivitatea tarilor membre NATO la programul de Aparare si mai ales nemultumirea sa cu privire la efortul financiar extraordinar al armatei americane de a sustine si apara principiile democratiei occidentale, ar trebui sa ne preocupe pe toti. 

Politicienii europeni sunt nevoiti sa reflecteze mai profund asupra ideii ca administratia lui Trump nu doreste sa riste banii sau vietile soldatilor americani pentru a proteja lozinci populiste sau institutii abstracte, ci doar pe aceia care se comporta ca aliati autentici, angajati atat economic cat si militar in paradigma modelului de Noua Ordine Mondiala propus in laboratoarele de la Washington (democratie, institutii puternice, coruptie controlata, opinine publica libera si o clasa politica arondata intereselor occidentale. 

Iata, pe scurt care au fost investitiile americane in lume, in anul 2015: In Marea Britanie, 600 de miliarde de dolari In Germania si Japonia 108 miliarde de dolari In Coreea de Sud, 34 de miliarde de dolari In Italia, 23 miliarde de dolari In Polonia, 11 miliarde de dolari In Rusia, 9,3 miliarde de dolari In Turcia, 3,4 miliarde de dolari In Ungaria, 6,4 miliarde de dolari In Cehia, 2,8 miliarde de dolari In Romania, 2,6 miliarde de dolari. 

Asadar, observam limpede, ca nivelul investitiilor si a cifrelor de afaceri americane in Romania se afla pe ultimul loc din lista partenerilor strategici. In 2015, SUA a exportat in Romania marfuri in valoare de 0,75 miliarde de dolari si au importat in valoare de 2,15 miliarde de dolari, in timp ce in Germania au exportat de 50 de milarde, importand de 125 miliarde de dolari… Sansa de a lega Romania de puternica economie americana a fost ratata de guvernarea Nastase, din 2003-2004, cand am primit propunerea de a privatiza compania PETROM catre Occidental Petroleum, care ocupa locul 5 in SUA. 

A fost primul moment major din istoria bilaterala cand administratia americana si-a deschis portile unor investitii pe termen mediu si lung in economia romaneasca. La cabinetul lui Nastase din Palatul Victoria au baut atunci cafele, Sam Bodman, secretarul Comertului insotit de reprezentati ai unor importante fonduri de investitii, printre care si presedintele OPIC (Overseas Private Investment Corporation- fondul de investitii al guvernului federal pentru sprijinirea investitiilor in strainatate).

Insa, intrucat regimul politic din aceea perioada, condus de tandemul Iliescu-Nastase, raspundea indirect comandamentelor de la Moscova, iar Romania nu fusese inca primita de facto ca partener strategic al SUA in Europa si NATO, sansa construirii unor tronsoane financiare cu americanii a fost naruita metodic si, evident impotriva interesului national. 

Sa ne reamintim etapele care au condus la naruirea proiectului romano-american. Desi licitatia privind alegerea consultantului pentru privatizarea PETROM a fost castigata de celebra Bank of America, Ministerul Industriilor de la noi a descalificat oferta, considerata neserioasa, indreptandu-se spre Credit Suisse First Boston coordonata de Stamen Stancev, acuzat ulterior de spionaj in favoarea Federatiei Ruse, care a introdus in ecuatia privatizarii PETROM, compania austriaca OMV, care la vremea respectiva era mai mica si mult mai neexeprimentata decat intreprinderea romaneasca. 

Un alt scandal, care a dinamitat practic, o buna relationare economica cu SUA, a fost afacerea Bechtel, initiata tot pe timpul lui Adrian Nastase, in iulie 2004, cu o investitie initiala de 3 miliarde de dolari ce trebuia sa aiba ca finalitate darea in folosinta a unei retele de autostrazi care sa lege principalele orase ale Romaniei de vestul Europei. Succesiunea de subcontractori care sa finalizeze lucrarile a facut ca proeictul sa ramana pe hartie, desi banii au fost cheltuiti! Poate, singura afacere sustenabila, incheiata intre cele doua parti, a fost preluarea fabricii de autoturisme de la Craiova de catre Ford. 

Astfel, ajungem in 2016 si daca operam pe o analiza corecta putem identifica trei vulnerabilitati majore pe agenda bilaterala: Statul roman se afla intr-un conflict deschis cu SUA privind investitia de cateva miliarde de dolari pentru reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda. Americanii destin managementul Fondului Proprietate prin compania Templeton, iar guvernantii din cabinetul Ponta au preferat sa invite la licitatie o companie din China. 

Americanii au acuzat atunci administratia de la Bucuresti ca desi vrea sa fie aparata de echipamentele, tehnologia si trupele americane se hazardeaza in proiecte megalomanice cu companiile statului chinez. Romania a scos in 2016 la licitatie modernizarea si echiparea celor doua fregate de razboi pe care le mai detine, dupa ce Basescu a lichidat intreaga flota a tarii, pe vremea cand era ministru al transporturilor. Initial, castigatoare a fost o companie mixta turco-romana care avea in oferta tehnica de razboi americana Raytheon. 

In mod bizar si absolut de neinteles, statul roman nu atribuie lucrarile consortiului castigator ci anunta brusc un nou jucator care primeste contractul, Damen-Thales, un grup franco-olandez. Fix in aceeasi perioada, guvernul de la Bucuresti prefera sa initieze o linie de productie pentru elicopeterele Puma, unei firme franco-romane, in defavoarea elicopterelor Viper produse de Bell Elicopter, si acceptate de catre armata americana. 

Un punct critic care tulbura armonia acordurilor bilaterale romano-americane este pasivitatea decidentilor politici de la Bucuresti de a aproba proiectul comun de realizare a unei masini de lupta blindate 8 X 8, care ar fi intrat, atat in dotarea Armatei Romane, cat si a NATO. Ei bine, romanii ii refuza pe americani, incredintand acest proiect firmei germane Rheinmetall. 

Pai daca noi ne-am decis sa modernizam reactoarele de la Cernavoda cu chinezii, fregatele cu olandezii si francezii, iar blindatele cu nemtii, despre ce investitii strategice sa mai vorbim cu americanii? Ca un parteneriat sa aiba consistenta este necesara aducerea investitiilor majore, redinamizarea comertului si dotarea armatei in conformitate cu realitatile geopolitice.Probabil viziunea administratiei Trump asupra lumii, ii va convinge si pe politicienii de la Bucuresti sa iasa din „jocul la dublu” care a definit viata noastra politica in cei 26 de ani…si sa-si asume, in interes national intarirea economiei, coroborata cu lupta impotriva coruptiei si pentru intarirea statului de drept!