Fragilitatea parteneriatului ruso-turc

In timp ce, pentru Turcia, problema kurda ramane principalul pericol la adresa securtitatii nationale, Rusia furnizeaza arme si tehnologie militara, organizatiilor paramilitare kurde. Prezenta militara rusa in Siria a diminuata, evident, forta militara si influenta Turciei in regiune. Prin organizarea unei noi baze militare, la Quamishli, prin care trupele lui Bashar al Assas primesc un consistent suport aerian din partea fortelor rusesti pentru a combate trupele Statului Islamic, dar mai ales pentru distrugerea opozitiei libere siriene, finantate si sustinute logistic de catre Turcia, s-a acutizat si mai tare relatiile bilaterale.

Quamishli se afla pe teritoriul Siriei, intre Irak si Turcia, iar consolidarea unei baze militare in care kurzii sunt vazuti ca o puternica forta ofensiva impotriva ISIS, sustinuti logistic de catre armata rusa, contravine flagrant ambitilor geopolitice ale regimului de la Ankara. Oficialii regimului Erogan acuza luptatorii PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) ca  duc un adevarat razboi terorist impotriva Turciei.

Pe de alta parte, Turcia a elaborat un partener strategic cu Ucraina, la inceputul anului 2016, prin care a devenit un aliat strategic in problema apararii comunitatilor tatare din Crimeea, devenind un  important avanpost NATO care sa contracareze expansiunea militara rusa in regiune. Astfel, Departamentul de Aparare al SUA a inceput un amplu program de antrenare a ”trupelor informaționale turce” in  razboiul  hibrid cu Rusia. Aceste trupe informationale beneficiaza de asistenta fonanciara americana si sunt antrenate de instructori britanici, ucrainieni si din Tarile Baltice.

 Expertii militari concluzioneaza ca miza acestui tip de Razboi Informational este contracararea „agresiunilor informationale si extinderea controlului serviciilor speciale ale Federatiei Ruse prin descurajarea actiunilor Kremlinului. Proiectul a fost prezentat de seful statului major al Turciei, Hulusi Akar care a sustinut ca „trupele informationale” vor fi sustinute  in baza unui acord interguvernamental dintre SUA si Turcia.

Obervam asadar ca armonia, si asa fragila dintre Rusia si Turcia este dinamitata atat de chestiunea kurda, cat si de problema comunitatii tatare din Crimeea, proaspat anexata de catre „omuletii verzi”. Turcia a devenit cea mai importanta zona de tranzitare a resurselor energetice din Orientul Mijlociu, dar a decis ca o parte semnificativa din proiect comun numit Turkish Stream.

Proiectele geostrategice atat de diferite ale celor doua tari l-au facut pe analistul Stratfor, George Friedman, sa scrie in Urmatorii 100 de ani: „ Rusii vor face presiuni in regiune, reabsorbind Georgia si refacand legaturile cu aliatii lor armeni. Intoarcerea armatei ruse la granitele turcesti va declansa o criza masiva in Turcia.”