Nucleul Razboiului in religiile Pacii

La Moscheea lui Ibrahim din Hebron, langa mormantul ultimului mare Patriarh, Avraam, cum ii spunem noi, ortodocsii, sub elicele de aer conditionat si odihnindu-mi oasele pe covoarele moi, persane sub asediul sforaitului ritmic al unui arab batran m-a izbit un gand care avea sa prinda radacini mult timp dupa aceea: Daca noi crestinii, evreii si arabii il consideram pe Avraam sursa credintelor noastre spirituale, de ce pretindem fiecare ca religia noastra este superioara celorlalti? 

Aceasta falsa si gaunoasa pretentie de suprioritate este sursa permanenta a conflictului paradoxal dintre oamenii Cartii si ai Pacii...Moise a adus Legea, care este cea mai profunda explcatie a Raportului Cauza-Efect din univers: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana si picior pentru picior", si pe asta se intemeiaza Iudaismul ca program de readucere a oamenilor pacatosi si inconstienti, imbatati de libertatea lor, inapoi in matca Dumnezeului celui Viu care afirma despre Sine ca "Eu sunt cel ce sunt!". 

Iisus, nascut in neamului lui David, copil al templului cel sfant, propovaduieste Iubirea si Iertarea ca fiind mai presus de cauzalitate iar profetul Mohomed, prin revelatia primita de la Arhanghel aduce Sharia, adica ordinea Cerului pe Pamant...Cumva, din moment ce co-exista, cele trei religii monoteiste ale Lumii, purtate in inimi si in minti de evrei, crestini si musulmani au un sens transcedental si complemetar...atunci de ce in numele trinitatii unitare, secolele au cunoscut atata varsare de sange?...La aceasta intrebare doar istoria ne poate raspunde...

Revenind la orbul orgoliu al superioritatii religioase, copiii lui Avraam se dusmanesc si se privesc cu neincredere si astazi, generand uneori adevarate tragedii umanitare...Revolta lui Bar Kochba impotriva romanilor care a condus la raderea de pe fata pamantului a Templului lui Irod, replica sfanta a Maretului Templu a lui Solomon unde era Sfinta Sfintelor ca mostenire directa a lui Iahve prin Moise a reprezentat ultima expresia a militantismului iudaic, pana la formarea in 1948 a statului Israel pe pamantul Palestinei.

La origini, credinta in intruparea Cuvantului lui Dumnezeu in persoana, deopotriva umana si divina a lui Iisus a fost legamantul Pacii Universale: "Pacea mea v-o dau voua", insa odata cu canonizarea ei sub Constantin, in 330, crestinismul s-a legat atat de puterea spirituala cat si de cea seculara, desi Hristos a fost clar ca rasaritul soarelui pe un cer senin: "Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu".

Pentru musulmani, Jihadul, care se talmaceste fie : "efort" , "staruinta"fie "razboi sfant", initial se referea la lupta cu patimile si cu pacatul, dar imediat dupa moartea Profetului s-a identificat cu succesul militar.  

Cand mana lui Dumnezeu este inlocuita cu bratul tehnologic...

Orientul Mijlociu a fost si va ramane locul unde cerul si pamantul se saruta mistic, iar oamenii insetati de cer si ingerii indragostiti de huma se vor intalni, fie in ispitiri, fie in rugaciuni. Odata cu iluminismul si gnoza secolelor XVIII, XIX si XX, Occidentul crestin a devenit laic si secular, iar miscarile de rezistenta arabe au inlocuit fervoarea religioasa cu doctrine mult mai pamantene precum nationalismul si socialismul...

Suprematia europenilor reprezentati de lucizii britanici si arogantii francezi incepe se se desire ca o naframa putrezita, dupa sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial, cand rolul de lider al Occidentului in Orient este preluat Statele Unite. Partidele nationaliste din lumea araba, mai ales ale celor din Egipt, Irak, Siria si Liban se bucura de plecarea europenilor si privesc destul de indulgent prezenta americanilor cu care nu se confruntasera pana atunci...Cu exceptia unor scurte batalii cu piratii berberi si cu   radicalistii filipinezi, americanii nu se ciocnisera violent cu islamul.  

Aurul negru si vascos, adica esenta fosilelor ingropate adanc in piatra, PETROLUL va atrage ca un magnet si alte forte in batranul Levant. URSS-ul privea cu ochii hulpavi la imensele rezerve si printr-o abilitate specifica jucatorilor de sah, strategii de la Kremlin au inceput sa exporte ideiile revolutiei permanente in spatiul arab. SUA nu puteau ramane pasive si atunci a inceput din nou sa se auda zanganitul armelor. In aceasta atmosfera tulbure se naste in 1948 statul Israel.

Pacea, atat de des invocata in ebraicul Shalom si in arabul Sallam este tulburata de Jihad...si daca timp de secole, evreii persecutati de crestini, au gasit un refugiu in lumea araba, dupa data de 15 mai 1948, o ura profunda a inceput sa se reverse din sens invers. Musulmanii arabi au vazut in noul stat sionist o colonie occidentala implantata in inima lor, o revenire a cruciatilor pe pamantul uscat al semilunii fertile...Polaritatea este evidenta inca de la inceput. SUA sprijina Israelul ceea ce face ca URSS sa aloce resurse si strategii unor importante tari arabe.

Ateii comunisti sovietici i-au inarmat cu tehnilogie pe arabii si cu toate acestea, nu au putut ingenunchea Israelul laic si modern. Musulmanii au inteles atunci ca nu crestinismul sau iudaismul sunt dusmanii pe care trebuie sa le invinga ci secularismul...Pentru ei devenea limpede ca materialismul consumist occidental si ateismul stiintific sovietic erau la fel de paguboase pentru mostenirea islamica a Profetului

Dupa indepartarea sahului prooccidental din Iran, in 1979, fundamentalismul islamic avea sa deveina o forta majora in lumea araba...

Prabusirea Imperiului Otoman al Semilunii si inlocuirea dominatiei straine in Orientul Mijlociu cu valorile secularismului occidental

Iata, ca se implinesc 10 ani de cand, impreuna cu Ahmed Jaber si Mazen Rifai am construit Clubul de Cultura si Presa Romao-Arab...Stau la mine in curte, la umbra unui nuc spectaculos si sub bolta deasa a unei vite de vie care ne bucura, an de an cu niste boabe rosii, grase si dulci, beau un ceai negru, turcesc si imi revin in minte cuvintele unui palestinian, gonit din tara lui, dar care si-a gasit un loc la fel de primitor in a noastra: "Doar cultura poate uni popoarele Cartii..." 

Dupa acea seara magica de iunie,din 2007 si dupa ce am devorat feeria de bunataturi prin care arabii isi recompenseaza bunii credinciosi care tin Ramadanul, la un restaurant simplu, dar excelent, de la pasajul Muncii, m-am apucat serios de studiat, in primul rand istoria Orientului Mijlociu, locul arid dar atat de viu unde oamenii Legii lui Moise, ai Cuvantului Intrupat Iisus si ai Profetului Mohamed au gasit cele mai adanci sensuri existentiale, dar care, dintr-o neinteleasca manifestare s-au urat si s-au ucis de-a lungul atator secole...

N-am sa fac un recurs prea amplu asupra cruciadelor, ci voi calatori, din nou, in gand, in timp ce sorb licoarea neagra si tonica din paharelul meu cu buze inguste, cu 100 de ani in urma, in 1917, cand pe 9 decembrie, armatele otomane au parasit Ierusalimul. Marele Imperiu al Semilunii se prabusea ca un colos cu picioarele de lut, lasand Tara Sfanta in mainile unui general britanic extrem de inteligent, Allenby, care, dupa aproape 1000 de ani, intra ca un  crestin pasnic in Orasul celor trei religii monoteiste. Spre deosebire de crestinii primei cruciade ale anului 1099, care i-au trecut prin foc si sabie atat pe evreii, cat si pe musulmanii gasiti acolo, printre pietre, Allenby a incercat sa ofere garantii, partii arabe ale defunctului imperiu otoman, ca ratiunea si pacea vor fi Jaqinul si Boazul guvernantei britanice. Insa, ambitiile Frantei, castigatoare si ea in Primul Razboi Mondial, aveau sa strice cumva planurile britanicului. Infumuratul general Henri Gouraud, trimis sa ia Siria sub protectoratul Palatului Elysee s-a dus la mormantul lui Saladin, marele erou musulman al Evului Mediu si cu un glas de cocos excitat a rostit o fraza, a carui efect se va simti peste 100 de ani, in atentatele de la Paris: "Saladin, ne-am intors, prezenta mea aici marcheaza biruinta crucii asupra semilunii". 

Un mileniu si ceva intre crestini si musulmani s-au purtat multe si dureroase razboaie, castigate in cea mai mare parte de arabi, pana in secolul al XVII-lea, cand iluminismul, secularismul si mai ales Revolutia Industriala au inclinat balanta in favoarea Occidentului.

Dar sa revin de unde am pornit...Prabusirea Imperiului Otoman la sfarsitul primei conflagratii mondiale a coincis cu sfarsitul luptei religioase dintre crestini si musulmani, insa noi forme de lupta aveau sa se nasca in Orientul Mijlociu intre anii 1920 si 1970, intrucat arabii devenisera victimile imperialismului occidental, cu cele doua capete trufase ale britanicilor si francezilor...

va urma