marți, 20 iunie 2017

Nucleul Razboiului in religiile Pacii

La Moscheea lui Ibrahim din Hebron, langa mormantul ultimului mare Patriarh, Avraam, cum ii spunem noi, ortodocsii, sub elicele de aer conditionat si odihnindu-mi oasele pe covoarele moi, persane sub asediul sforaitului ritmic al unui arab batran m-a izbit un gand care avea sa prinda radacini mult timp dupa aceea: Daca noi crestinii, evreii si arabii il consideram pe Avraam sursa credintelor noastre spirituale, de ce pretindem fiecare ca religia noastra este superioara celorlalti? 


Aceasta falsa si gaunoasa pretentie de suprioritate este sursa permanenta a conflictului paradoxal dintre oamenii Cartii si ai Pacii...Moise a adus Legea, care este cea mai profunda explcatie a Raportului Cauza-Efect din univers: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana si picior pentru picior", si pe asta se intemeiaza Iudaismul ca program de readucere a oamenilor pacatosi si inconstienti, imbatati de libertatea lor, inapoi in matca Dumnezeului celui Viu care afirma despre Sine ca "Eu sunt cel ce sunt!"

Iisus, nascut in neamului lui David, copil al templului cel sfant, propovaduieste Iubirea si Iertarea ca fiind mai presus de cauzalitate iar profetul Mohomed, prin revelatia primita de la Arhanghel aduce Sharia, adica ordinea Cerului pe Pamant...Cumva, din moment ce co-exista, cele trei religii monoteiste ale Lumii, purtate in inimi si in minti de evrei, crestini si musulmani au un sens transcedental si complemetar...atunci de ce in numele trinitatii unitare, secolele au cunoscut atata varsare de sange?...La aceasta intrebare doar istoria ne poate raspunde...


Revenind la orbul orgoliu al superioritatii religioase, copiii lui Avraam se dusmanesc si se privesc cu neincredere si astazi, generand uneori adevarate tragedii umanitare...Revolta lui Bar Kochba impotriva romanilor care a condus la raderea de pe fata pamantului a Templului lui Irod, replica sfanta a Maretului Templu a lui Solomon unde era Sfinta Sfintelor ca mostenire directa a lui Iahve prin Moise a reprezentat ultima expresia a militantismului iudaic, pana la formarea in 1948 a statului Israel pe pamantul Palestinei.

La origini, credinta in intruparea Cuvantului lui Dumnezeu in persoana, deopotriva umana si divina a lui Iisus a fost legamantul Pacii Universale: "Pacea mea v-o dau voua", insa odata cu canonizarea ei sub Constantin, in 330, crestinismul s-a legat atat de puterea spirituala cat si de cea seculara, desi Hristos a fost clar ca rasaritul soarelui pe un cer senin: "Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu".


Pentru musulmani, Jihadul, care se talmaceste fie : "efort" , "staruinta"fie "razboi sfant", initial se referea la lupta cu patimile si cu pacatul, dar imediat dupa moartea Profetului s-a identificat cu succesul militar.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.