O scurta istorie a Orientului Mijlociu: locul nasterii celor trei religii monoteiste

Termenul Orientul Mijlociu este expresia britanicilor pentru a desemna leaganul civilizatiei umane. Pana la sfarsitul Primului razboi Mondial, teritoriile care cuprindeau Imperiul Otoman, Peninsula Balcanica, Egiptul si Levantul (Siria) erau denumite cu expresia de Orient Apropiat, iar termenul de Orient Mijlociu era intrebuintat pentru a defini spatiul Arabiei, Golfului Persic, Afganistanului, Persiei (Iran) si Mesopotamiei (Irak). Termenul de Orient Indepartat era rezervat Chinei si Japoniei. 

Inceputul istoririei civilizatiei este cuprins in arealul Oriental sau Estic, intinzandu-se de la izvorul raului Eufrat pana la limita Nordica a Desertului Sirian, trecand de-a lungul coastei estice a Mediteranei, pana la Valea Nilului. Portiunea centrala a acestei vaste regiuni este o fasie ingusta de pamant care leaga Egiptul de Anatolia (centrul Turciei de azi). Pe vremuri acest teritoriu, marginit la vest de Mediterana si la est, de desertul Sirian, se numea Levant. Astazi aici se afla Libanul, Israelul, vestul Siriei si al Iordaniei. 

Aici se afla cele mai vechi orase ale lumii, Ierihonul si Byblosul. Aici s-au nascut iudaismul, crestinismul si islamul. Aici este Ieruslaimul, orasul celor trei religii monoteiste: Templul lui Solomon, Mormantul Sfant si Moscheea lui Omar.

Incepand cu secolul al XVI-lea i Hr, locuitorii care vietuiau in Siria si Palestina de astazi, s-au numit cananeeni. In jurul anului 1400 i.Hr, pe coasta Levantului au patruns fenicienii, care erau niste marinari extraordinari. La 1200 i.Hr, in zona au venit arameenii, din centrul Arabiei. La un secol dupa stabilirea cananeenilor, au ajuns evreii, care se refugiau din Egipt. Mai tarziu, de peste Mediterana au venit filistinii care s-au s-au stabilit in campia litorala dand regiunii, numele de Falastin (Palestina). 

David a unit apoi, triburile israelite si a devenit primul rege al iudeilor. Fiul sau, Solomon, a construit primul Templu inchinat lui Dumnezeu, iar Israelul devine centrul monoteismului.

Regatul lui Israel a supravietuit doar doua secole, dupa care s-a impartit in doua state distincte : Israel in nord si Iuda la sud. In anul 720 i.Hr, din nordul Mesopotamiei, asirienii au invadat cele doua regate spulberandu-le! In timpul invaziei romane, evreii s-au bucurat de un anumit grad de autonomie si autoritate proprie in timpul dinastiei Macabienilor( 166-163 d.Hr). In anul 70 d.Hr, evreii se revolta impotriva Imperiului Roman si ca pedeapsa, imparatul Titus distruge Ierusalimul. De atunci si pana in secolul XX, evreii au ramas in exil, nascand teremenul de Diaspora. 

Ca o particularitate a evreilor in aceasta vasta regiune a Orientului Mijlociu, retinem doua trasaturi principale: nu s-au casatorit in afara neamului lor si nu s-au lasat asimilati de celelalte popoare. Geniul lor religios a nascut prima religie monoteista: iudaismul, bazat pe dialogul lui Moise cu Dumnezeu si pe intemeirea Legii celor zece porunci. 

Dupa ce marele imperiu al faraonilor a intrat in declin, pe vremea lui Ramses al Treilea din Dinastia XX, asirienii au cucerit Egiptul, infiintand Imperiul Asirian, cu capitala la Ninive (langa orasul Mosul din Irak). Dupa o indelunga dominatie, asirienii sunt invinsi de dinastia caldeeana din Babilon, iar in anul 597 d.Hr, Nabucodonosor cucereste Ierusalimul. 

In Persia, in urma unirii mezilor cu persii se naste un nou imperiu, odata cu domnia lui Cyrus cel Mare, care se intindea in toata Asia, cuprinzand Orientul Mijlociu. Persii au reusit sa domine si sa stapaneasca intreaga lume civilizata, cu exceptia Chinei.

Arabii sunt pentru prima oara mentionati in inscriptiile asirienilor din jurul anului 850 i.Hr, unde apar prezentati ca popor nomad, originar din Peninsula Arabica, care plateau tribut suzeranilor, camile si smochine. Conform traditiei, arabii de astazi cred ca se trag din doua ramuri genetice: qahtani si adnani. Primii au venit din oazele udate de ploi din sud-vestul Arabiei si sunt urmasii Patriarhului Qahtan, iar cel de-al doilea grup, provin din Patriarhul Adnan si din regiunile din nordul si centrul peninsulei.

Astazi, cei din sudul Peninsulei Arabe, yemenitii care se revendica din Qahtan se pretind a fi adevaratii arabi, pe cand cei din Adnan sunt niste mustarib, adica popoare arabizate. Intr-adevar, arabii pot fi distinsi prin doua tipologii rasiale: cei inalti, cu profil aqvilin si trasaturi clar definite provin din regiunile nordice, iar cei care au venit din sud, au fetele rotunde si seamana mai mult cu etiopienii. Din acest punct de vedere, este bizar ca cei din sud se cred adevaratii arabi, intrucat limba araba clasica, limba Coranului si vehiculul civilizatiei islamice s-a dezvoltat in nordul si centrul Arabiei.

Dupa ce regele Filip al Macedoniei a unit toate cetatile grecesti, fiul sau, Alexandru cel Mare reuseste sa ingenuncheze Imperiul Persan, aducand in regiune ideile filosofiei grecesti. Alexandru cel Mare a fost discipolul lui Aristotel. Pe tarmurile sudice si estice ale Mediteranei a inflorit civilizatia greco-romana. Desi visul lui Alexandru de a intemeia un gigant imperiu planetar s-a naruit odata cu moartea sa, elenismul a patruns adanc in mentalul locuitorilor Orientului Mijlociu. 

Egiptul reinfloreste sub guvernarea inteleapta a dinastiei primilor Ptolemei, Biblioteca din Alexandria devine epicentrul spiritual al civiliztiei. Palestina intra sub dominatia egipteana, iar Levantul si Asia Mica (Siria, Libanul si Turcia de astazi) au ramas sub control persan. La un secol, dupa moartea lui Alexandru cel Mare, Seleucizii din Persia sunt inlaturati de un trib de jefuitori din zona Marii Caspice, numiti parti, care pastreaza insa regulile grecesti de guvernanta.

In Siria, Liban si Palestina elenismul s-a impletit foarte armonios cu semitismul aramaic. In 146 i.Hr, Roma invinge Cartagina si devine noul imperiu dominant al lumii instalandu-se, la scurt timp in Orientul Mijlociu profitand de declinul dinastiilor Ptolemeice si Seleucide. Astfel, incepe o noua ordine mondiala care va influenta tumultoasa istorie a civilizatiei. 

In Palestina, comunitatea evreiasca se impartea intr-o clasa superioara, educata si elenizata, confortabila cu dominatia seleucida si taranimea care refuza idolatria agatandu-se cu disperare de fundamentele legii iudaice. In 168 i.Hr, regele selucid, Antioh al IV-lea Epifanul a ordonat ca in Templul lui Solomon sa fie inaltat un altar in cinstea lui Zeus. Atunci, sprijinit de revolta taranilor, Iuda Macabeul, fiul unui preot a atacat armatele seleucide. Dupa ce a fost ucis, familia lui a intemeiat o dinastie de printi-preoti: Hasmoneii. Sub dominatia romana, Hasmoneii l-au dat pe Irod. 

Pe teritoriul Iordaniei de astazi, s-a inaltat dinastia Nabateenilor care au creat un stat independent cu centrele la Petra (sudul Iordaniei) si la Madam Saleh (Arabia Saudita). Desi vorbau araba, nabateenii scriau in aramaica si greaca. 

Cand la domnie se afla Octavian, Imparatul Augustus (29 i.Hr – 14 d.Hr), Orientul Mijlociu a fost incorporat Imperiului Roman din Egipt pana in Asia Mica. Persia (Iran) si Irakul de astazi au ramas sub controlul partilor. 

In vremea Imperiului Roman, In Levant se vorbea aramaica, nomazii din Peninsula Araba vorbeau araba, egiptenii inca mai vorbeau egipteana veche, se amestecau religiile, neamurile, culturile si traditiile, insa in Palestina acest amestec avea sa explodeze in cea mai violenta, dar si cea mai fertila ciocnire a civilizatiilor. 

Crestinismul se naste in inima iudaismului si se propaga in principal in interiorul granitelor Imperiului Roman, cu mare aderenta in comunitatile greco-latine, dar incepe sa fie persecutat ca o e secta care nu recunoastea autoritatea suprema a Romei si a panteonului sau de Zei. 

In anul 224, d.Hr, Imperiul Persan este inlocuit cu cel al Sasazinilor, care timp de patru secole, s-a razboit cu Imperiul Roman. In anul 330 d.Hr, Constantin infiinteaza orasul care-i va purta numele pe vatra vechii asezari, Byzantium. Constantinopolul a devenit capitala jumatatii orientale a Imperiului. Cat timp, Occidentul a fost ocupat cu invaziile barbare si bigotismul Bisericii Romane, Imperiul Bizantin Ortodox a influentat si dominat Peninsula Balcanica, Asia Mica, Siria, Palestina si Egiptul.

Timp de trei secole, Orientul Mijlociu a fost stapanit de bizantini, insa dupa aceasta infloritoare perioada, se infruntau cu gotii si germanii care atacau din vest si cu persii sasanizi care invadau din est. 

In anul 571 d.Hr, in inima Arabiei, la Mecca s-a nascut Profetul Mahomed care va aduce lumii intregi religia Islamica, prin revelarea Coranului. 

In Orientul Mijlociu al acelei perioade, dominanata era religia crestin-ortodoxa, care se intemeia pe Crezul ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii care a adus Calea, Adevarul si Viata pe care le-a impartit cu fiii oamenilor: “Fericiti facatorii de pace, caci ei fiii lui Dumnezeu se vor numi!”. Bazat pe iubirea neconditionata si pe facultatea iertarii, crestinismul ortodox s-a raspandit, mai intai in Palestina, apoi in intreg Levantul si Asia Mica. 

Prin Coran, religia islamica se instaureaza, initial ca o corectie fundamentala a iudaismului si crestinismului, corupte si macinate de interese politice si militare. Spre deosebire de crestini, musulmanii nu cred ca Profetul Mahomed este de origine divina ci doar ultimul dintre mesagerii lui Dumnezeu prin care se face cunoscuta Legea (Sharia). Ei cred ca islamul este religia suprema care le completeaza si desavarseste, pe primele doua. 

Un alt aspect specific gandirii muslumane este ca, desi conceptualizeaza Paradisul si viata de apoi, este in acelasi timp foarte preocupata de dimensiunea sociala a vietii pamantesti. Daca in Iudaism si Crestinism, relatia cu Dumnezeu se impaca cu realitatea Cezarului, iata ca in Islam nu se mai face distinctia dintre religie si politica, intre statul laic si autoritatea spirituala. 

Viata si conduita Profetului sunt la fel de importante ca si revelarea Adevarului de catre Arhanghelul Gabriel in Coranul cel Sfant. Cuvintele si faptele lui Mahomed , numite sunna, au fost cuprinse intr-o culegere, hadith. Alaturi de Coran, hadith este studiat si aprofundat de catre fiecare musulman, caci aici se afla izvoarele legii islamice (Sharia).

La zece ani dupa revelarea coranica, musulmanii arabi au reusit sa cucereasca Persia Sasanizilor, apoi sa se indrepte spre Siria si Egipt, maturand toata Africa de Nord. In anul 711, au trecut Mediterana si s-au oprit la Cordoba in Spania. Desi au cucerit rand pe rand, Ciprul, Rhodosul, Kosul si au asediat de doua ori Constantinopolul, arabii nu au reusit sa se impuna in Anatolia, care a ramas inca aproximativ opt secole sub stapanire bizantina si armeneasca. 

La trei decenii dupa moartea Profetului, in anul 656, succesorul califului Omar este asasinat. Astfel, mostenitorul lui Usman, Ali ar fi fost indreptatit sa carmuiasca, numai ca lui i s-a opus un general foarte ambitios, Moavia, pe care Omar il numise, anterior, guvernator al Siriei si care facea parte din familia Omeiazilor din Mecca. 

Ali, impreuna cu fiul sau Hussein au fost invinsi de catre armatele lui Moavia si drept urmare, apare prima mare schisma in islam intre sunniti (oamenii care respecta sunna) si shiiti (mostenitorii lui Ali, care s-au numit de atunci allawiti).  

Azi, 90 % dintre arabi sunt sunniti. Majoritatea shiitilor se regasesc in Iran, Siria si Liban. Sunnitii si shiitii s-au confruntat teologic si ideologic, iar in secolul al XVI-lea, Iranul adopta curentul shiit ca religie oficiala. 

Odata cu triumful Coranului in regiune incep doua procese complexe de trasnformare civilizationala: arabizarea si islamizarea. Astfel, limbile arabice au inlocuit, treptat kurda, berbera, greaca, copta, aramaica. 

Intrucat musulamanii considera ca Allah a vorbit umanitatii prin Moise, Iisus si Mahomed, le poarta un respect deosebit iudeilor si crestinilor, numiti Poparele Cartii si acesta este motivul, pentru care arabizarea a fost mai intensa si mai complexa decat islamizarea. 

In Palestina si Levant comunitatile iudaice si crestine au coabitat nestingherite cateva secole cu cele islamice. Dar islamizarea a fost evident mai extinsa decat arabizarea, cuprinzand vaste teritorii din India, China si sud-estul Asiei. In prezent, doar o cincime dintre musulmani sunt vorbitori de limba araba. 

Desi nu au fost niciodata cuceriti de arabi, turcii s-au convertit la Islam in secolul al X-lea, adoptand limba araba, doar in limbajul religios. O buna perioada de timp, in Orientul Mijlociu se vorbeau trei limbi oficiale: araba, persana si turca. 

Doar trei minoritati au reusit sa se opuna asimilarii atat religioase, cat si lingvistice: kurzii, berberii si armenii. Armenii sunt cel mai vechi popor crestin cu biserica ortodoxa auto-cefala: Biserica Apostolica Armeana.Kurzii sunt un grup de munteni, care nu au avut niciodata un stat al lor, dar care au vietuit pe teritorii vaste ale Iranului, Turciei, Siriei si Irakului de astazi, iar berberii sunt beduinii Desertului Arabic.

Dupa secole de inflorire si expansiune, marele imperiu arab-islamic a inceput se se destrame. Desi, incepand cu secolul al VIII-lea d.Hr, arabii ajunsesera in Spania, Franta si Italia nu au reusit sa se impuna religios sau cultural. 

In 969 Egiptul este invadat de o noua putere araba, concretizata in jurul dinastiei Fatimiziilor. Denumirea vine de la numele fiicii Profetului si sotia lui Ali , Fatima. Astfel, siitii reusesc sa se impuna in regiune si sa se organizeze impotriva califatului sunnit abbasaid al Bagdadului. Fatimizii intemeiaza orasul Cairo si isi extind influenta pana in golful Persic. 

Intre 962-1000, Siria a fost invadata de nenumarate ori de armatele bizantine, care insa nu au reusit sa se impuna. De fapt, in secolul XI, cele trei imperii Bizantin, Abbasisd si Fatimid se aflau deja in decadenta si destructurare. 

O noua forta avea sa apara in Orietul Mijlociu: uzzi, un trib de turci numiti selgiucizi, dupa numele unei capetenii care i-a facut victoriosi in razboaiele cu persii. In 1050, selgiucizii cuceresc Bagdadul, iar in 1071, se impun in Siria si Palestina. 

Timp de patru secole, Imperiul Bizantin s-a luptat cu invaziie arabe si turcicie, aparand intreaga Europa crestina de semiluna islamica. Apeland la armatele cruciate din Occident, crestinii reusesc sa cucereasca Ierusalimul, sa treaca prin foc si sabie pe evrei si pe arabi si sa declare un nou regat al Crucii. 

In 1187, conducatorul cu origini kurde, Saladin a recucerit Ierusalimul, in numele Islamului si spre deosebire de invazia cruciatilor, i-a crutat pe toti crestinii care au vrut sa paraseasca in liniste si pace, Tara Sfanta. 

Dupa cea de a patra cruciada in care occidentalii s-au razboit cu fratii lor bizantini pentru suprematie, Constantinopului cade in mana selgiucizilor. 

In secolul al XIII-lea, lumea musulmana avea sa se confrunte cu o amenitare catastrofala: invazia mongola. In 1220, Ginghis Han a cucerit Persia, iar apoi, urmasii lui, cotropesc Bagdadul. Amenitarea lor terifianta este totusi blocata, in 1260 cand armatele conduse de mamelucii egipteni isi revendica victoria de la Ain Jalut (in Palestina de azi). In 1295, hanul mongol trece la islam. 

Dominarea mamelucilor in Siria si Egipt a durat cam trei secole, pana la aparitia unei alte factiuni turcice, numita gazi. Dintre ei, se remarca Osman, care avea sa fondeze o dinastie si un imperiu care va controla lumea islamica, timp de 400 de ani. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, nepotul lui Osman, Murad I devine primul mare sultan otoman, strabate Stramtoarea Dardanele si exporta islamul in Peninsula Balcanica. 

Fiul sau, Baiazid I s-a inderptat cu armatele spre Asia si Constantinopol. Incursiunile sale sunt intreupte de invaziile tatarilor. Timur Lenk, aproape ca a distrus din fasa Imperiul Otoman, insa lumea islamica are noroc cu moartea acestuia in bataliile purtate pe teritoriul Chinei de astazi. Otomanii isi revin si incepand cu sultanul Mehmet al II-lea Cuceritoriul, vor domina o buna parte a lumii, incepand cu cucerirea definitiva a Constantinopolului, in 1453. 

Pana in 1877, Imperiul Otoman a reusit sa mentina influenta islamica in Orientul Mijlociu, cand va fi nevoit sa cedeze din coloniile sale, noilor puteri militare si economice ale Europei...